Phoenix Criminal Lawyer

ETHICS & OTHER THINGS

Cristian Ducu

'If managers lack integrity, that behavior is copied down through the organization.' (Robert Noyce)

Campania electorala din Romania si amatorismul comunicatorilor romani

Zilele trecute am intrat intr-o disputa cu un amic pe tema campaniei electorale si a ceea ce se intampla zilele acestea cu guvernul. Amicul meu sustinea sus si tare ca vom avea prima campanie electorala “matura”, cu specialisti in PR si publicitate rupandu-si coatele prin departamentele de comunicare si de creatie. Eu, extrem de critic din fire, ma indoiam si continui sa ma indoiesc de acesti specialisti, ca sa nu mai zic de politicienii sau independentii “aruncati” in cursa electorala.

Azi, dupa ceva reflectie si cotrobait prin noianul de informatii despre campanii electorale si publicitatea pentru candidati, am revenit asupra subiectului cu o opinie si mai dura: cred ca PR-istii si publicitarii din Romania care se implica in campaniile electorale, judecand dupa materialele livrate public, sunt niste diletanti. O spun nu pentru a genera o controversa si mai mare, ci fiindca vreau sa scot in evidenta nevoia de a schimba mentalitatea celor care coordoneaza si care predau in scolile de comunicare din Romania. Cred ca de acolo provine amatorismul “profesionistilor” din agentii si companii, iar studentilor in acel loc li se inoculeaza modelul de diletantism. Mai ales prin faptul ca li se spune in mod repetat ca un comunicator poate face orice pentru a transmite mesajul, inclusiv sa cumpere presa sau sa minta cu privire la plata unor figuranti care sa dea bine in vitrina clientului.

Totusi, nu as vrea sa generalizez. Exista nu doar “communicators gone wild”, cum ar fi Bogdan Naumovici, ci si specialisti care isi fac meseria corect si la standarde internationale. Dar acestia, cel mai adesea, nu sunt produsul scolilor romanesti de comunicare, ci ei s-au format pe cont propriu, fie in tara, fie in strainatate.

Pe cei din urma nu ii vom intalni prin campaniile electorale de la noi fiindca fac o groaza de bani pe seama companiilor si nu au timp sa se preocupe de altceva. De altfel, un astfel de om imi povestea ca i-a fost solicitat sprijinul de catre reprezentantul unui partid aflat pana mai ieri la guvernare si i-a transmis in mod cat se poate de deschis ca nu poate genera idei si materiale de campanie pentru un client in care nu crede. Spre deosebire de acestia, comunicatorii din campaniile electorale romanesti sunt asemenea acelor absolventi de facultati care esuau in a-si gasi un job si in a-si construi un viitor si ajungeau la catedra in invatamantul preuniversitar fiindca doar acolo puteau mima competenta.

Acesti comunicatori de tinichea sunt cei din spatele fluturaselor primite de circa doua luni incoace de fiecare dintre noi in cutia postala, pe strada sau prin piete. Tot ei sunt cei care au creat strategiile de comunicare bazate pe bannere si mashup-uri stradale, pe corturi si galeti. Sunt unii si aceiasi cu cei care au preluat melodiile un artisti romani fara sa aiba drepturi de difuzare si au venit cu ideea schimbarii culorilor unor partide sau unui blog ori site de campanie. Sunt cei care au dat la manivela unei vechi camere de filmat si au scos niste spoturi electorale ce amintesc de anii 90.

Fara sa ne suparam si mai tare, acelasi tip de comunicator a fost implicat si in organizarea recensamantului din 2011 si in promovarea in strainatate a Romaniei ca destinatie turistica. Iar ei sunt vinovati intr-o buna masura de lipsa de incredere pe care o manifestam fata de toti candidatii si fata de toate masurile autoritatilor noastre.

Daca este sa cantarim produsele comunicatorilor romani cu produsele comunicatorilor americani, nota de diletantism va fi vizibila chiar si de pe planeta Marte, nu doar de pe luna. Pentru a intelege despre ce vorbesc, sugerez sa vizionati urmatoarele cinci spoturi realizate pentru campania din 2012 a lui Barack Obama:

In toate cele patru mesaje video se pune accentul pe rezultatele administratiei lui Barack Obama si pe caracterul puternic al celor care il sustin, pe absenta diferentelor dintre minoritatile care compun populatia Statelor Unite, nu pe segregare. Evident ca in acest moment comunicatorii se vor simti cu musca pe caciula si vor carcoti de zor. Vor spune, de exemplu, ca nu au vazut spoturi similare si pentru minoritatile rusa si italiana. Sau ca fondurile din campanie strict pentru comunicare sunt incomparabil mai mari in SUA decat in Romania. Ori ca profilul alegatorului american este cu totul diferit de cel roman. Insa toate acestea sunt false probleme.

Mesajele in spaniola de mai sus, si toate celelalte asemanatoare lor, sunt create pentru o minoritate care are mari probleme de integrare in cultura poporului american. Rusii si italienii din SUA nu se confrunta intr-o masura la fel de mare cu astfel de probleme, chiar daca isi pastreaza vii traditiile din tarile lor de origine. Casa Alba a considerat necesar sa aiba site-ul si in limba spaniola, nu in toate limbile minoritatilor din Statele Unite. Si asta nu pentru ca ar fi cea mai mare mare minoritate, ci in primul rand fiindca este nevoie de integrarea lor fara a le rapi unitatea culturala. Pe cand am vedea si la noi campanii electorale realizate de PNL sau PDL si pentru comunitatile de maghiari din Transilvania?! Pe aceleasi considerente. Oare in acea clipa nu ar incepe sa scada influenta UDMR-ului in regiune si in Parlament?! Oare atunci oamenii respectivi nu ar incepe sa creada ca nu mai sunt dati uitarii fiindca vorbesc o alta limba, asculta altfel de muzica si, in esenta, sunt mult mai civilizati decat populatia majoritara?!

Cat priveste fondurile, banii care se invartesc in campaniile electorale din Romania nu sunt putine deloc. Mai ales cand vine vorba de partide parlamentare si de candidati cu multe milioane de euro in conturi. Problema lipsei de transparenta in bugetarea campaniilor face ca oamenii sa poata sifona euroii si fara ca noi sa stim. Asa ca in loc sa dea 1 milion de euro unui specialist in comunicare, partidele platesc un naparlit cu 20 mii de euro si restul il intoarce prin diverse mijloace unor personaje cheie. Dar conditia actuala de naparlit se datoreaza si faptului ca acestor comunicatori le lipsesc trei lucruri esentiale: (a) profesionalismul, (b) capacitatea de negociere, si (c) caracterul (moral).

Legat de profilul alegatorului roman nu pot sa spun decat ca nu avem un astfel de profil. Exista profile, multe, prea putin studiate. Comunicatorul din campaniile electorale din Romania se bazeaza pe instinct, pe experientele lui personale pe care le acumuleaza prin diverse peripluri mioritice, nu pe cercetari sociologice minutioase (sa fim se seriosi cu cercetarile lui Dancu!) si pe experimente sociologice (nu am aflat sa fi existat un astfel de experiment in Romania!). Fluturasele si felicitarile de sarbatori merg fiindca “au mers” si data trecuta, cica. Galetile si faina merg pentru ca romanii sunt saraci, desi nu cred ca sunt asa de usor de pacalit. Iar diletantismul comunicatorilor merge fiindca oricum altcineva mai bun pe piata nu este, daca nu cauti.

(Neterminat)

One Comment, Comment or Ping

  1. Ciprian

    “…Because, what is in stake is wether this would be a country where working people can earn enough to raise a family, build a money savings, own a home, secure their retirements.
    I believe that this country succeeds when everyone gets a fair shot, when everyone does their fair share. When everyone plays by the same rules, and I believe that America is on the way up.”

    Eu as vota oricand, la orice ora, un candidat la presedentie care crede la fel despre Romania.

Reply to “Campania electorala din Romania si amatorismul comunicatorilor romani”

Don't miss!

Events, organisations and initiatives I support. For details, just visit their official websites!