“Excuzati-ma”, dar de cand drepturile omului nu mai sunt/nu mai tin de ograda eticii? Ok, unele chestiuni sunt legiferate, dar de cand a disparut latura etica?!
Aud pe site-ul ISO, la sectiunea despre ISO26000: “A sustainable world depends on what we do about human rights, the environment and ethical behavior…” (ISO). Deci sa’nteleg ca minunata Carta a Drepturilor Omului nu vorbeste despre ethical behavior ci despre “human rights”!?! =))
—
Stiu, vor fi unii destepti care vor dori sa-mi trozneasca una peste ochi ca m’am luat de ISO. Insa ii rog sa puna mana sa citeasca macar 2, 3 carti de etica, d’alea introductive, ca sa inteleaga cum e cu morala si istoria drepturilor omului inainte de a-si da cu parerea.
Cristi, felul in care vorbesti tu despre etica o face sa arate ca e inca in faza in care isi delimiteaza domeniul cercetarii. Ori, cred ca a depasit etapa asta de vreo doua milenii, poate mai bine.
Leo, nu inteleg comentariul tau. Trebuie sa-mi dai mai multe detalii despre cum vezi discursul meu ca sa inteleg unde bati. Eu nu fac altceva decat sa semnalez ineptiile din documente oficiale. Sunt satul sa vad ca multi dintre cei care stabilesc agenda publica cu privire la responsabilitate sociala habar nu inteleg ce inseamna termenul “responsabilitate”. Ca atare, am decis sa demasc impostura oriunde s-ar ascunde ea.
Cat priveste delimitarea domeniului, etica este in situatia privilegiata de a fi nevoita sa procedeze tot timpul la asa ceva. Ce credea Aristotel, desi este valabil si astazi intr-o mare masura, nu se aplica intru-totul la domeniul terapiilor celulare, de exemplu. De aceea e nevoie tot timpul de reconsiderare a arealului eticii. La fel, multe chestiuni de etica au trecut intr-o buna masura in sfera juridica (e.g., crima) si etica, sau apectul moral al problemei este trecut intr-un plan secund, acum aproape uitat. Insa rostul comentariului meu de mai sus nu era sa vorbeasca despre etica, ci despre asa-zisii specialisti in RSC.
Ce voiam sa spun, intr-un fel politicos, e ca esti prea carcotas. Dar multumesc pentru raspuns, e o perspectiva interesanta, asta cu delimitarea perpetua a domeniului de activitate. Banuiesc ca, la un anumit nivel, in toate zonele cunoasterii se intampla asta.
Mai spunea cineva (nu stiu daca e potrivit sa spun cine), ca discutiile etice se pot purta doar asupra extensionalitatii conceptelor etice, intensionalitatea lor ramanand neschimbata, dar tind sa nu fiu de acord cu asta.
Salut,
Chiar studiez acum tematica eticii, mai ales etica in business. Poate ca am gasit un posibil raspuns la intrebarea ta. pe net, intr-un referat: “Relativismul susţine că nu există standarde absolute, universale. Ele diferă în funcţie de comunitate şi istorie. Pentru a fi moral trebuie să trăieşti în acord cu codul comunităţii tale şi să le respecţi pe cele ale altora. Dar şi în interiorul aceleiaşi comunităţi există dispute despre ceea ce este drept, iar problema toleranţei absolute faţă de alte coduri crază situaţii uneori inacceptabile. Naziştii aveau codul lor moral, dar nu putem spune că respectăm dreptul la genocid fiindcă purificarea rasială era cerută de un astfel de cod. Nu putem spune că, în numele respectului pentru multiculturalitate şi al toleranţei putem accepta de exemplu sclavia, sexismul (discriminarea pe baza apartenenţei la un sex), eugenia spartană, cliteredectomia în Africa, arderea văduvei în India.
Relativismul susţine că nu există standarde morale dincolo de coduri particular, nimic nu e nici absolut, nici universal. Nu avem unde căuta standarde absolute dincolo de realitate şi dacă ele ar exista, ar fi nedrepte
Sunt cazuri în care toleranţa ca standard absolut devine de nerespectat. Indiferent cât de acceptabilă ar fi poziţia relativistă (până la a ajunge la ideea că fiecare poate avea idei proprii despre binele şi dreptatea lui), o societate fără standarde morale cu autoritate extraindividuală degenerează în anarhie. Un sprijin important în ieşirea din partea excesivă a relativismului îl reprezintă acceptarea universalităţii drepturilor fundamentale ale omului.”.
Poate nu e raspunsul pe care-l cauti, dar am zis sa-l trimit oricum.
To realise the relative validity of one’s convictions and yet stand for them unflinchingly, is what distinguishes a civlized man from a barbarian.
-Joseph Schumpeter-