Am scris si vorbit despre diferenta dintre sponsorizari, filantropie si responsabilitate sociala corporativa de m-am acrit eu. Insa astazi mi-am propus sa va distrez. Bineinteles, nu inainte de a va intreba ce credeti voi: putem numi sponsorizarile responsabilitate sociala? Sau, ca sa fie si mai interesant, putem integra programele de grant-uri pentru ong-uri, pe care multe companii din Romania mizeaza in strategiile lor de RSC, in ceea ce numim generic “Responsabilitate Sociala Corporativa”?
Zilele trecute, o colega mai tanara a dat peste un exemplu interesant pentru orice specialist in RSC care doreste sa respinga ideea ca sponsorizarile au o legatura cu domeniul responsabilitatii, whatsoever. Exemplul nu-mi este prea drag fiindca in urma cu vreo patru ani am fost in legatura cu anumiti reprezentanti ai companiei in cauza. Respectivii erau interesati de implementarea unui sistem de management al eticii si conformitatii. Totusi, neconcretizarea acelui proiect se vede astazi, in exemplul meu.
Gata! Nu va mai tin pe jar. Este vorba despre compania numita “Dafora”, “lider pe piata de foraj din Romania”.
La capitolul “Proiecte CSR“, compania Dafora anunta cu surle si trambite ca a sprijinit un singur proiect. Unul singur. Iar proiectul a constat in sustinerea unei tinere artiste, pe numele ei Luana Calburean. Proiectul are si o pagina web, de fapt o subpagina pe site-ul companiei: http://dafora.ro/luana/.
Doua obiectii se pot ridica in legatura cu proiectul respectiv: prima este legata de faptul ca d-ra, tanara Luana, este nimeni alta decat fata lui Gheorghe Calburean, actionarul principal al companiei. Unii carcotasi ar spune ca e un mic conflict de interese la mijloc. Cei mai indarjiti sustinatori ai existentei unui Cod de Guvernare Corporativa la nivelul societatilor pe actiuni ar fi chiar mai duri si ar vorbi despre un model clasic de utilizare discretionara a fondurilor companiilor de catre actionarii majoritari.
In al doilea rand, pe pagina Luanei sta scris urmatorul mesaj: “Comandati reproducerile acestor tablouri si astfel sprijiniti infiintarea unui cerc de pictura pentru copii talentati.” In aceasta situatie, un adept al RSC-ului ar putea argumenta destul de convingator ca nu se vede in ce consta responsabilitatea sociala a companiei. Nu compania este cea care sprijina cercul de pictura, ci cumparatorii picturilor respective.
Nu in ultimul rand, aici aveti un material de presa de la Antena 1 Sibiu cu vernisajul expozitiei Luanei. Ma intreb, tot ca un carcotas ce ma aflu!, daca Dafora a contribuit in vreun fel la aparitia materialului. Sau postul de televiziune stia de acest copil genial dintre Carpati si l-a urmarit pana a avut primul vernisaj. :)