Phoenix Criminal Lawyer

ETHICS & OTHER THINGS

Cristian Ducu

'If managers lack integrity, that behavior is copied down through the organization.' (Robert Noyce)

O chestiune de etica a politistilor

Am vazut in seara asta o inregistrare de la Iasi in care un politist in uniforma si trei agenti in civil au luat pe sus un cetatean ce impartea fluturase pe spatiul public. Problema cetateanului respectiv, din cate am inteles din stirea transmisa de Realitatea TV, era legata de activitatea Consiliului Local. Omul nostru se afla la a doua isprava de acet gen, saptamana trecuta boicotand sedinta CL. Informatia suplimentara este ca Politia a raspuns in acest fel la solicitarea primarului Gh. Nichita.

 Copyright 2011, Realitatea TV

Imaginile vizionate de mine mi-au dat de gandit. Mai precis, am ajuns sa ma intreb daca este corecta o astfel de actiune din partea politistilor, in conditiile in care: 1) Constitutia garanteaza dreptul la libera exprimare a opiniei, mai ales in spatiul public; 2) cetateanul nu era violent si nici nu reprezenta un risc pentru integritatea fizica a celorlalti cetateni; 3) nu exista nici o reglementare care sa permita ingradirea utilizarii spatiului public, in conditii normale, de catre orice cetatean al acestei tari (NB: Este anticonstitutionala obligatia de a solicita de la primaria locala dreptul de a purta o hartie in fata pe care scrie “Jos guvernul!” si de a face pe santinela in fata unei institutii publice, pe spatiul public!). Iar dificultatea in a identifica o justificare care sa sprijine actiunea politistilor vine, cred eu, dintr-o problema de natura morala. Problema consta de fapt in 2 chestiuni distincte: prima se refera la faptul ca politistul in uniforma a cerut cetateanului in cauza sa se legitimeze fara ca el sa faca mai inainte acest lucru. Nu stiu de existenta vreunei legi care sa spuna ca orice persoana in uniforma are dreptul sa-mi ceara actele la control iar eu am obligatia sa le prezint (Statutul politistului si procedurile intern cer ca politistul sa aiba suficiente elemente care sa determine caracterul imediat de a legitima pe cineva. Altfel vor putea fi opriti cetatenii pe strada doar pentru ca au privirea mai incruntata.) Cum altfel ma protejez eu ca cetatean de un fals politist sau vames sau fata de un politist real care doreste sa abuzeze de functia lui?!

Cea de-a doua chestiune priveste modul cum s-a ajuns la “saltarea” cetateanului: in loc sa i se explice cu calm motivele legitimarii, politistul in uniforma si cei trei agenti in civili faceau tot ce este posibil sa-i imobilizeze bratele cetateanului. Ce a rezultat in urma acestei actiuni? O excaladare a conflictului, cu prezentarea imaginilor in extenso la aproape toate buletinele de stiri. Ce au rezolvat politistii in cauza? O mare pata pe institutia la care sunt angajati intrucat, eu, ca simplu cetatean, nu mai am incredere ca Politia Romana vegheaza la siguranta mea, in calitate de contribuabil.

Pe de alta parte, acest comportament este un bun indicator pentru comportamentul angajatului Politiei Romane in genere, ceea ce eu traduc intr-o vunerabilitate extrema. De fapt, izvorul acestui comportament sta in lipsa intelegerii relatiei care trebuie sa existe intre cetatean si agentul de politie, in lipsa intelegerii statutului pe care il are un agent de politie si, nu in ultimul rand, in lipsa unei culturi organizationale care sa sanctioneze comportamentele imorale ale politistilor. Asta inseamna ca acel politist nu se va gandi de doua ori atunci cand primeste un ordin de la primar, ordin care contravine atat legilor cat si normelor morale din “Codul de etica al politistului”. Sau nu va avea nici o problema in a solicita actele la control unei domnisoare mai sexy imbracata care s-a nimerit sa fie la orele 21 in statia de taximetre, doar ca sa intre in vorba cu ea si sa o invite un suc.

Posibil ca multi sa nu vada valenta etica a problemei anterior formulate. Acestora le-as raspunde indrumandu-i catre orice carte de etica pentru politisti din SUA sau Noua Zeelanda. As putea de asemenea sa le spun ca acele doua chestiuni tin de comportamentul indivizilor in relatie cu alti indivizi si ca putem asocia acelui tip de comportament notiunile de corectitudine si incorectitudine morala (cei care citesc si altceva decat Pavel Corut si buletinul de la casa de pariuri stiu la ce ma refer). Vor fi altii care vor incerca sa argumenteze ca problema incriminata de mine nu tine de sfera eticii, ci de cea a procedurilor specifice Politiei Romane. In aceasta situatie, ma intreb daca nu cumva o regula privitoare la nediscriminarea cetatenilor in functie de etnie (de exemplu, o regula care spune ca este incorect din punct de vedere moral ca un politist sa nu raspunda apelului de ajutor exprimat de o persoana de etnie rroma), care contine si precizari privind modalitatile in care se interactioneaza cu cetatenii, nu este tot o procedura?! Cu alte cuvinte, inseamna ca nu exista o valenta etica doar pentru ca este pocedura? Procedura nu se refera oare la forma pe care o imbraca o regula, existand mai multe tipuri de proceduri, printre care unele vizeaza chestiuni de natura morala?! Posibil sa mai existe si o a treia categorie de contestatari, si anume cei care sustin ca “atata vreme cat nu ai nimic de ascuns nu este nici o problema sa raspunzi pozitiv solicitarii agentului de politie de a te legitima”. Acestora, ca sa nu o mai lungesc, le-as spune doar atat: desprafuiti-va rotitele din creier si mai vorbim!

No Comments, Comment or Ping

Reply to “O chestiune de etica a politistilor”

Don't miss!

Events, organisations and initiatives I support. For details, just visit their official websites!