Emile Durkheim este cunoscut publicului larg drept parintele sociologiei, insa foarte putini sunt cei care stiu ca autorul nostru s-a ocupat de ceea ce astazi numim, generic, “etica aplicata”. Redau aici o mostra dintr-un text publicat de Marcel Mauss, nepotul lui Durkheim, in “Revue de Metaphysique et de Morale”, in 1937, si care, dupa notele editorului editiei englezesti utilizate de mine, constituie forma redactata a unei serii de prelegeri tinute la universitatea din Bordeaux intre 1890 si 1900. In opinia mea, intregul volum prezinta o relevanta extrem de mare pentru ceea ce se intampla astazi in zona eticii profesionale. Fragmentul pe care l-am ales pentru aceasta postare se refera la modul cum ar trebui sa intelegem legatura dintre comunitatea profesionala, autoritatea acesteia in calitate de grup care presupune o asociere pe criterii profesionale, si un cod de reguli morale pe care aceasta comunitate si l-ar dezvolta pentru a guverna comportamentul propriilor sai membri.
[…] Un sistem de precepte morale (morals) este intotdeauna treaba unui grup si poate functiona doar daca acest grup le protejeaza prin autoritatea sa. Este compus din reguli care guverneaza indivizii, care ii constrang sa actioneze intr-un anumit fel, si care impun limit inclinatiilor lor si le interzic sa mearga mai departe. Si exista o singura putere morala — morala si totusi comuna tuturor(*) — care sta deasupra individului si care poate in mod legitim sa dea legi pentru el, iar aceasta este puterea colectiva. […]
Fiecare ramura a eticii profesionale, fiind produsul grupului/comunitatii profesionale (professional group), natura sa va fi aceea a grupului/comunitatii. In general, toate lucrurile fiind egale, cu cat este mai mare puterea structurii grupului, cu atat vor fi mai numeroase regulile morale potrivite pentru ea si cu atat va fi mai mare autoritatea pe care o au [aceste reguli] asupra membrilor sai. Fiindca cu cat este mai unit grupul, cu atat este mai apropiat si mai frecvent contactul dintre indivizi, si cu cat sunt mai frecvente si mai intime aceste contacte, cu atat va exista un schimb mai bogat de idei si sentimente, cu atat opinia publica va lua o amploare mai mare care sa acopere un numar mai mare de chestiuni. Si asta tocmai pentru ca un numar mare de chestiuni este pus la dispozitia tuturor. Imaginati-va, pe de alta parte, o populatie imprastiata pe o suprafata deosebit de mare, fara ca diferitele elemente ale sale sa poata comunica cu usurinta; fiecare om ar trai pentru el insusi iar opinia publica s-ar dezvolta doar in cazuri rare, implicand o chemare laborioasa a acestor sectiuni/segmente. Dar, cand grupul este puternic, autoritatea sa se transmite singura disciplinei morale(**) pe care o dezvolta, si, ca atare, [aceasta din urma] este respectata in aceeasi masura. Pe de alta parte, o societate careia ii lipseste stabilitatea, a carei disciplina scapa cu usurinta si a carei existenta nu este intotdeauna resimtita, poate transmite doar o foarte slaba influenta preceptelor pe care le determina. Prin urmare, se poate spune ca etica profesionala va fi cea mai bine dezvoltata, iar cu cat va fi mai avansata in modul ei de functionare cu atat va fi mai mare stabilitatea si cu atat va fi mai buna organizarea grupurilor profesionale insele.
E. Durkheim, Professional Ethics and Civic Morals; Tr. Cornelia Brookfield, Routledge, London, 1992 (1957, 1st ed.), pp. 6-7, 7-8.
Traducerea a fost realizata dupa varianta englezeasca, ceea ce poate reprezenta o deficienta. Am optat pentru aceasta varianta intrucat nu am avut la dispozitie originalul. Totusi, am sa incerc sa identific si varianta in franceza, cea publicata de Mauss in “Revue de Metaphysique et de Morale”, si voi face corecturile necesare, daca acest lucru se impune.
Va rog sa nu folositi aceasta traducere decat cu scop informativ, fara a o cita in vreun fel. Nu mi-am propus sa o transform intr-o sursa bibliografica pentru cei interesati de etica aplicata. O varianta romaneasca va fi publicata in colectia “Texte fundamentale ale gandirii morale”, in urmatorii ani.
Note:
—————
(*) Anterior, Durkheim discutase despre ideea ca exista diferente majore intre morala specifica profesorilor si cea specifica comerciantilor (“As professors, we have duties which are not those of merchants.”, ibid., p.4)
(**) Sensul lui “moral discipline” nu este acela de ‘domeniu de investigatie’, ci de respectare a unor reguli (ca in “comisia de disciplina”).