Asa se intituleaza un articol gasit de mine pe SSRN in dimineata aceasta. Spre deosebire de celelalte doua articole pe aceasta tema de care eu am cunostinta, publicate, de altfel, in reviste academice internationale, textul de fata este un amalgam fara noima de informatii culese de niste universitari romani de pe Internet si din cateve publicatii mai mult sau mai putin specializate. Asteptarile pe care ti le creeaza titlul articolului nu sunt deloc satisfacute de continutul acestuia. Daca titlul te trimite la perceptiile managerilor romani cu privire la RSC, in articol vei gasi informatii disparate despre definitiile date RSC-ului, cateva informatii cu privire la ce s-a facut in acest domeniu in Romania si o nota de vreo 10 randuri despre o ancheta facuta, inteleg, de alte persoane decat autorii printre managerii romani. Insa nici macar aceste informatii nu sunt verificate. De fapt, nici o informatie nu este sustinuta de analize la nivelul realitatii din companii, iar argumentele sunt la un nivel atat de general incat nu pot fi considerate decat simple opinii. Pentru toate aceste considerente, dar si multe altele, eu NU RECOMAND acest text.
Redau aici un fragment din articol pentru a ilustra opinia mea ca autorii nu prea stiu despre ce vorbesc:
“If in Romania and other Central and Eastern European states the preoccupations with social responsibility are relatively new, at international level they have a history of more than two decades1, [Cristian Ducu: SIC!] representing much more than just a contemporary trendy phrase (Oprunenco et al, 2005).” (Pag. 1)
Sursa: http://ssrn.com/abstract=1347368