Phoenix Criminal Lawyer

ETHICS & OTHER THINGS

Cristian Ducu

'If managers lack integrity, that behavior is copied down through the organization.' (Robert Noyce)

Vanatoarea de vrajitoare ia amploare sau doar continua?

{Un comentariu scris pe 10 decembrie 2007 pe blogul meu de la acea vreme: http://cducu.blogspot.com/. L-am regasit astazi in varianta tiparita, printre teancuri de materiale si alte scrieri pe care nu indraznesc inca sa le arunc in spatiul public.}

Nu scriu aceste randuri in apararea nimanui si nici acuzator la adresa altora. Pur si simplu sunt consternat de ceea ce se intampla in mediul academic romaneasc, unde, chipurile, oamenii isi pot folosi mai bine mintea/ratiunea/judecata. Se pare ca am gresit presupunand un asemenea lucru. De fapt, lumea romaneasca, indiferent de aspectele la care ne uitam — politic, economic, social, academic, monden etc. — este populata de aceleasi incongruente fiinte. Senzatia mea este ca sunt un actor pasiv al unui razboi dus oriunde si nu doar pe campul de lupta.

Dar despre ce este vorba?! Am citit in numarul de maine (i.e., 11 dec. 2007) al “Cotidianului” ca Academia Romana este pusa pe fapte mari. Cerandu-i lui Constantin Balaceanu-Stolnici, acest pastrator al valorilor romanesti autentice si stalp al moralitatii acestei societati dezorientate (sper ca ati surprins ironia — ah, si sa nu uit, acelasi lucru se poate pune si alaturi de numele altor “boieri ai mintii”), sa ia pozitie fata de acuzatiile aduse de amintita publicatie, ei cred ca vor reusi sa inlature suspiciunile fata de “cel mai inalt for academic” din Romania. Supozitiile demersului lor sunt corecte: cineva trebuie sa ia mai intai atitudine fata de acuzatiile care ii sunt aduse si de-abia apoi judecat si condamnat. Evident ca in Romania de astazi nu mai conteaza deloc daca o persoana este condamnata inainte de a fi judecata. Insa eu nu sunt de acord ca un astfel de demers este cel putin bine intentionat. Vulpile nu pot judeca o vulpe pentru ca a furat o gaina din cotet si a mancat-o. Ar fi fost de preferat, dar imposibil in conditiile actuale, ca aceia care se vor pronunta in legatura cu prezenta unui presupus “turnator” in interiorul Academiei Romane sa fie ei insisi lipsiti de orice suspiciune. Dar acesta este un dezirat, nu si o situatie de fapt. De foarte mult timp se vorbeste despre “cuibul de viespi” de la Academiei si din institutele de cercetare pe care le gireaza. Exemplele sunt oferite deja de presa din toata tara si nu am sa insist si eu.

In al doilea rand, am mari semne de intrebare vis-a-vis de judecatile reparatorii. Asa cum spunea si Emi Socaciu in teza lui de doctorat: care sunt criteriile dupa care sa te ghidezi in repararea unei daune, pana unde ar trebui sa mearga actiunea reparatorie. E justificat sa ii iei titlurile academice unui individ pe motiv ca el a facut politie politica? evident, in cazul in care acele titluri sunt obtinute pe drept.

In al treilea rand, aceasta vanatoare de vrajitoare pe care “Cotidianul” si alte canale media o practica in mod sustinut este ea insasi un proces nu doar contestabil, ci intru-totul repudiabil. Nici dupa 17 ani de la asa-numita Revolutie nu suntem capabili sa tratam faptele obiectiv. S-ar putea sa mi se argumenteze ca nu am trait in comunismul acela atroce ca sa pot spune ceva pertinent. Dar as vrea sa le transmit contrapartilor mele ca acel regim era floare la ureche fata de ce a insemnat comunismul in Coreea de Nord sau fata de ce inseamna astazi democratia americana. Mult hulitul control al statului asupra individului e mai puternic in Statele Unite din zilele noastre decat era in vremea lui Ceausescu. Turnatoriile se practica astazi la fel de bine cum se practicau si atunci. In Statele Unite, culmea, te toarna proprii tai vecini ca nu ai declarat 5 dolari ori ca ti-ai batut copilul si nimeni nu le face dosar de retea. Delatiunile din presa romaneasca a lui 2007 sunt la ordinea zilei si au aceeasi intensitate ca si cele pe care le ofereau Scanteia sau alte “organe de presa” ale Partidului Comunist Roman. Asadar, intrebarea mea este: aceasta vanatoare de vrajitoare ia amploare astazi sau doar o continua pe cea inceputa in anii de dupa Revolutie (care era reversul partii “chinuite” in “Regimul lui Ceausescu”)? Mai stim cine au fost calaii si cine victimele? Sau cine sunt calai si cine victime, in genere? Mai avem repere ale moralitatii astazi? Sau avem nevoie de asa ceva? Cine stabileste daca faptul ca X a turnat un student strain care vindea pe sub mana un blue-jeans sau o sticla de cocart american este unul moralmente corect sau nu? Sau ce diferente sunt intre cel care turna mai ieri la Militie si cel care toarna astazi la Politie? Cred domnii jurnalisti ca astazi nu sunt indivizi care merg de buna voie la Politie ca sa spuna ca in apartamentul vecin sunt niste “ciudati cu creasta rosie” sau niste “arabi cu masini scumpe si dugheana in Regie”? De ce unul care a turnat la Militie e mai blamabil decat unul care a turnat la Politie; de ce unul care a turnat la Securitate e mai blamabil decat unul care a turnat la SRI? Cred ca nimeni nu are pretentia ca ar putea oferi un raspuns general valabil. Cazurile se judeca in contextul lor particular si nu dupa niste etichete general valabile. Asa ca raman la convingerea ca trebuie sa astept o analiza obiectiva a faptelor inainte de a acuza in stanga si in dreapta.

No Comments, Comment or Ping

Reply to “Vanatoarea de vrajitoare ia amploare sau doar continua?”

Don't miss!

Events, organisations and initiatives I support. For details, just visit their official websites!