Guvernul remaniat si conflictul de interese

In ultimii 20 de ani s-a vorbit atat de mult despre “conflictele de interese” incat aceasta expresie nu mai rezoneaza cu nimic. A fost golita de inteles nu prin utilizare frecventa, ci prin confuziile introduse de fiecare data de cei care au pronuntat cuvintele respective. Nici macar cei care le-au introdus prin legi sau prin alte documente nu au fost interesati sa inteleaga ce este un conflict de interese. Acestia, desi ne-au fost prezentati ca mari specialisti in drept sau stiinte politice, in administratie publica sau in cine stie ce alt domeniu care da bine in Romania, nu au avut rabdarea sa citeasca studii serioase despre conflictele de interese, sa inteleaga valentele morale ale acestor situatii. Ei s-au multumit sa compare aparitiile sintagmei in legile diferitelor tari ca apoi sa traga concluzii ori sa preia anumite exprimari ori fraze. Insa nimeni nu s-a preocupat ca dincolo de discutii si de norme juridice sa existe mecanisme institutionale (la nivel social, la nivel guvernamental, la nivel economic etc.) care sa stavileasca acest fenomen intr-o oarecare masura.

Asa se face ca acum ne trezim cu un guvern remaniat plin de conflicte de interese, mai vechi sau mai noi. De la situatiile in care un ministru are rude ori sotul/sotia care fac afaceri cu ministerul sau agentii aflate in subordinea acestuia pana la prezenta unor rude in aceeasi institutie. Nimanui, adica inclusiv primului ministru si presedintelui tarii, nu-i mai pasa de asta. Important este ce se va intampla maine cu amaratii care vor trebui sa-si plateasca intretinerea dintr-un salariu de 650 lei, nu ca noul ministru al Finantelor, Dl. Ialomitianu, de exemplu, va trebui sa recupereze datoria la bugetul de stat, la bugetul asigurarilor sociale si al asigurarilor de sanatate al unei firme condusa de sotia acestuia. Nimanui nu-i pasa ca exista o umbra de imoralitate care se poate asterne peste fotoliul ministrului Finantelor atata vreme cat sotia acestuia, firmele administrate de aceasta are datorii la stat de peste 40 de mii de lei. In ce masura este moral ca un ministru al Finantelor sa impuna masuri de austeritate tuturor angajatilor din Romania atata vreme cat firma administrata de sotia sa nu plateste datoriile catre bugetul de stat, gestionat de chiar ministrul respectiv?!