Am descoperit astazi o melodie care se aplica perfect actualei situatii socio-economice din Romania. Fiindca m-am saturat sa tot scriu despre asta, m-am gandit sa las melodia sa curga.
Ah, si ma simt acum exact ca in 2002, pe cand eram la Padova cu un prieten englez si vizitam manastirea San Antonio. Acolo, in ultima curte interioara, cea de-a treia, avea loc o intalnire ecumenica, cu oameni de pe tot globul. In acea curte interioara mancau de zor salam cu ceapa si paine si consumau bere direct din sticle de jumatate niste romance, niste moldovence si niste rusoaice. Plus ca vorbeau foarte tare si radeau in hohote. De cand am pasit prin intrarea acelei curti interioare prietenul meu mi-a atras atentia asupra acelui amestec straniu, dar cat de familiar mie!, de mirosuri. Dupa numai trei pasi, Joe mi-a pus o intrebare care m-a facut sa-mi fie rusine ca pe pasaportul meu scrie ca sunt cetatean roman: “Acelea nu sunt romance?!” Timp de aproape doua luni am refuzat sa vorbesc romaneste in afara spatiului unde locuiam. Acum incerc acelasi sentiment, dar motivul este altul: sunt umilit zilnic de un guvern incompetent si iresponsabil, sunt umilit de colegii mei de generatie care au ajuns consilieri guvernamentali si care fac politici economice si sociale din ce au citit prin carti, fara vreo experienta reala in lumea economica, fara vreo expertiza in ceea ce priveste “policy formulation” si “policy implementation”.