Despre meditatii

(Un comentariu de pe Facebook care cred ca s-ar putea sa intereseze pe cei care condamna ab initio meditatiile.)

Am o intrebare, oare era moral ca Thoma de Aquino sa ofere “meditatii” propriilor lui “studenti” de la studium generale din Paris?! Secolul XIII, da! Era o activitate retribuita. Stau si ma intreb daca, pana la urma, avem temeiuri suficiente pentru a crede a priori ca a da meditatii poate afecta obiectivitatea profesorului la clasa. Ma tem ca astfel de temeiuri lipsesc. Insa nu cred ca putem nega ca exista riscuri ca un profesor sa trateze elevii in mod subiectiv, in functie de performanta de la meditatii si nu in functie de cea de la clasa (nu iau in calcul situatia penibila in care un profesor da o nota unui elev doar fiindca acel elev vine la meditatii la el). Atunci regula privind conflictul de interese nu se va adresa unei situatii de facto, ci riscurilor inerente acestei activitati. Prin urmare, nu putem condamna in bloc, ab initio toti profesorii ca dau meditatii, ci doar pe cei care dau meditatii propriilor lor elevi (adica in situatiile in care profesorul este si antrenor, si arbitru).

In al doilea rand, nu cred ca poti condamna un profesor ca face un lucru remunerat si in afara orelor de program de la scoala. Il poti condamna daca in felul acesta ajunge sa afecteze calitatea prestatiei de la scoala. Sau il poti condamna, dpdv legal, daca nu-si declara veniturile (desi cred ca a te revolta impotriva unei guvernari asupritoare este justificat si moralmente corect).

Lucrurile sunt mult mai complicate decat ne par la prima vedere, decat permite o discutie pe Fb, decat am putea sa intelegem noi fara a avea informatii la prima mana. :)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.