Revin: a pune in conjunctie etica si morala este o dovada de impostura intelectuala (!). Cuvantul “etic” este sinonim cu termenul “moral”; unul provine din greaca, “eethos” (i.e., ‘caracter’, dif. “ethos”, ‘obicei, deprindere’), iar celalalt din latina, “mores”, si-l traduce pe primul. Asa stau lucrurile de vreo 2000 de ani incoace.
Etica si morala se refera la acelasi lucru, si anume la reflectia asupra comportamentului uman, la reflectia asupra a ceea ce este corect/bine si incorect/rau sa facem. Etica, morala sunt diferite de moralitate: adica acel complex de valori, principii si norme de comportament, care s-au decantat de-a lungul timpului, pentru fiecare comunitate in parte in ritmul si in sensul propriu, si care au capatat sau nu o forma explicita.
Sunt autori “mari” care opereaza cu aceasta distinctie. Asta nu inseamna ca sunt si corecte. Ceea ce mi se pare si mai penibil este citarea necritica a acestor autori, ca si cum ar detine supremul adevar, desi filosofia morala nu intra in aria lor de competenta sau nu pot fi considerati “cunoscatori” intr’ale eticii.
Cel care a scris urmatorul pasaj nu-si da seama ca o asemenea distinctie duce la schizofrenie:
În politică, administraţie publică, afaceri, media, educaţie, medicinăş.a termenul preferat este cel deetică. Termenulmorală este legat de viaţa privată. Respectăm morala în viaţa privatăşi etica în viaţa publică (politică, civică, profesională).
Ar insemna ca ceea ce este moralmente corect in viata privata sa nu fie moralmente corect si in viata publica. Dar oare atunci operam cu sensuri diferite ale termenilor “etic”, “moral”? Este moral sa fac X/este etic sa fac Y?
A introduce distinctia intre spatiul privat si spatiul public in dezbaterea cu privire la ce este moral sa facem conduce la efecte perverse: un politician poate spune ca el a actionat moralmente corect atunci cand a salvat de la moarte un om care zacea pe strada (in sfera lui privata opereaza cu alte norme morale decat in spatiul public), insa la fel de corect era si atunci cand a refuzat sa ia decizia de a trimite un comando militar intr-o zona de conflict pentru a salva o clasa de copii prinsi intr-un conflict civil izbucnit peste noapte (binele etic este mult mai important decat binele moral, sic!). Insa oare in ambele cazuri nu avem de-a face cu principiu moral care sa ne intemeieze actiunile: respectul demnitatii umane?
“Etica este o ramura a cunoasterii, o stiinta specifica ce studiaza, în principal, principiile comportamentului uman.
Termenul de “morala”, o data cu trecerea timpului, a capatat semnificatia de obiect al eticii. Daca etica se refera în special la aspectele care privesc societatea în ansamblu, morala se raporteaza mai curând la
individ si la faptele sale. Chiar daca distinctia dintre cei doi termeni (etica si morala) înca mai are un oarecare caracter de neclaritate, interpretarile variind de la o conceptie la alta, se contureaza o sfera de cuprindere diferita – generalul, în cazul eticii, particularul, individualul, în cazul moralei. ” (N. Mardari)
Cele de mai sus sunt extrase din cursul de etica, anul II, Facultatea de Filosofie, Universitatea Spiru Haret.
Din punctul meu de vedere, cei doi termeni se pot folosi oricum, atata timp cat cel care ii foloseste face de la bun inceput clarificarea asupra a ce intelege prin etica si prin morala.
Pe criterii strict etimologice, cred ca ar trebui sa fie sinonime totale.
Textul mi se pare foarte straniu si de neinteles: pai ce studiaza in particular, daca in principal se ocupa de principiile comportamentului uman? Iar distinctia intre morala si etica este clasica printre cei care nu acorda suficient timp intelegerii textelor de filosofie morala, in randurile celor care se multumesc sa citeasca o lucrare si apoi sa-si dea cu parerea, nu sa o studieze in amanuntime.
In al doilea rand, nu contest faptul ca putem sa introducem noi orice sens dorim pentru cei doi termeni, dar atunci sa se precizeze acest fapt si sa se spuna ca nu este vorba despre etica de care s-au ocupat unii in ultimii 2000 si ceva de ani. Asa vom sti si noi despre ce este vorba.
Eu nu ma refeream la criterii etimologice, ci la o anumita traditie in care se inscrie utilizarea termenilor respectivi. Etimologiile sunt subjugate utlizarilor, nu invers.
Aveam impresia ca tocmai traditia a introdus o oarecare divergenta de sensuri intre cei doi termeni. Asadar si dupa dvs. sunt sinonime totale?
Pai traditia nu a introdus nici o distinctie. Textele grecesti antice, cand au ajuns in lumea romana trebuiau traduse in latina. Atunci s-a facut trecerea de la “eethos” la “mores”. Mai tarziu, mult mai tarziu, cand limbile vulgare au inceput sa domine, cei doi termeni au inceput sa functioneze concomitent.
Pe de alta parte, trebuie sa acceptam ca exista distinctii care circula in anumite sfere; de exemplu, intre “‘moralitatea’ crestina” si “etica”, unde etica ar sta pentru moralitatea care nu are in centru preceptele crestinismului. La fel cum exista si o “moralitate musulmana” sau “moralitatea hindusa” s.a.m.d.
Depinde cum folosim cei doi termeni: 1) in forma adjectivala, i.e., o actiune “morala”, “etica”, cei doi termeni sunt sinonimi; 2) cand vrem sa distingem intre etica, drept campul de reflectie filosofica (i.e., filosofia morala sau etica, ca discipline sau domenii de investigatie), si moralitate, in sensul complexului de valori, principii, reguli de natura morala impartasite de o anumita comunitate, atunci exista o distinctie. Dar a spune “etica si morala” face si drege este o ineptie.