Dupa aproape 20 de ani de economie libera, nu putem afirma cu tarie ca producatorii si comerciantii care s-au aciuat sau format aici au invatat ce este aceea economie de piata. Pentru ei, din sintagma ‘economie de piata’ nu conteaza decat primul termen, ‘economie’, adica schimburi economice in favoarea uneia dintre partile care intra in acele schimburi economice. Ce scapa ei din vedere este tocmai faptul ca sintagma trimite la modul cum sunt gestionate aceste schimburi economice, şi anume prin mecanisme de piata: cererea si oferta este doar unul dintre aceste mecanisme, la fel cum sunt si reputatia firmelor si perceptia generala a consumatorilor cu privire la produsele si serviciile de pe piata, ori presiunea la care sunt supuse firmele de catre organizatiile consumatorilor.
Dupa cum nu avem producatori si comercianti educati, nu avem nici consumatori care sa-si cunoasca drepturile si puterea de care dispun in relatia cu cei dintai. Degeaba incearca unii sa le explice consumatorilor romani ca trebuie sa se uite pe produs dupa data expirarii si data fabricarii inainte de a-l cumpara, caci foarte rar se intampla acest lucru. Similar si cu preturile in preajma sarbatorilor: degeaba le sunt aratate consumatorilor romani exemple din alte tari unde comerciantii scad preturile si pana la 75% in preajma sarbatorilor, caci nimeni nu schiteaza nici un gest impotriva comerciantilor de la noi care scumpesc produsele cu pana la 50% in aceeasi perioada.
Ca urmare a acestei situatii care se perpetueaza de la an la an, fara vreo raza de speranta ca s-ar putea schimba ceva, eu decretez ca “Revolutia consumatorilor” este amanata pe termen nelimitat. Cine vrea sa discute despre solutii, trebuie sa explice mai intai care este rolul institutiilor statului in demersurile propuse. Nu este suficient ca un ONG sau o agentie guvernamentala sa faca reclama educativa dedicata consumatorilor.