Despre piata romaneasca de training se spune in genere ca este inca in dezvoltare. Ultimele studii arata ca potentialul este atat de mare incat intrarea unor noi jucatori mari pe piata nu ar reusi sa acopere cererea de formare profesionala si dezvoltare individuala si organizationala. Aceasta situatie face ca efectele actualei crize sa nu reuseasca sa “educe” suficient cererea astfel incat companiile sa scape de sub vraja unor traineri inspirationali si sa le caleze pe cresterea reala a performantei angajatilor prin profesionalizarea lor.
Totodata, companiile, sau mai precis cei responsabili de training, au cazut de prea multe ori victima mitului ca un trainer bun poate face ca si cel mai slab pregatit cursant sa atinga obiectivele propuse, chiar din sala de training, indiferent de domeniul abordat. Nimic mai fals. Rolul acestui mit este sa dovedeasca competenta celui care-l angajeaza in discutiile cu un potential client sau cu un confrate. Dar realitatea e ca nu poti invata J2EE pe cineva care nu vrea sa lucreze/sa se antreneze in afara orelor de training, care nu face cat de putin reverse engineering cu materiale gasite pe net. La fel cum nu poti invata cum sa vanda masini pe cineva care nu combina un training de vanzari cu alte traininguri, de negociere, comunicare in afaceri etc., si nu exerseaza cat mai mult – ca un actor care se pregateste pentru un rol – in afara salii de training.
In acelasi spirit, oricat de puternica ar fi o companie de training, de la noi sau de aiurea, nu ma poate convinge de competenta trainerilor de 20-70 de ani care nu citesc decat trei, cinci carti pe domeniu sau invata strict metoda companiei respective, tot asa cum nu ma poate convinge nici de competenta asa-zisilor traineri care nu au in spate decat experienta in domeniu si cunostiintele acumulate in facultate.
Distinctia importanta aici este nu cea dintre traineri „adevarati” si traineri „falsi, dupa cum mitul anterior amintit lasa sa se inteleaga, ci aceea dintre traineri competenti – sau profesionisti – si traineri incompetenti. Caci competenta este scalabila, exista criterii dupa care o identificam, in timp ce imaginea de trainer „adevarat” este o chestiune subiectiva, pe care o simtim in functie de contactul cu acesta sau cu imaginea din piata. Iar imaginea din piata nu reflecta intotdeauna realitatea competentelor, ci experientele subiective ale unor indivizi.
Un trainer competent insumeaza mai multe caracteristici, dintre care unele sunt esentiale, adica tin de natura unui trainer, iar altele sunt accidentale, dar e bine sa le ai. Dintre cele esentiale, KSA-ul (in limba engleza, Knowledge-Skills-Attitudes) specific domeniului de training este cel mai important. Asta inseamna nu doar ca ai facut o facultate, ca ai citit o carte, doua, noua, ca ai fost la randul tau la un training si ai participat la un eveniment de afaceri. Eu vorbesc despre consistenta si consecventa, adica un plan de dezvoltare personala prin care trainerul (in devenire permanenta) urmareste prin tot ceea ce face sa se perfectioneze in domeniul abordat. KSA-ul elementar se obtine in facultate; KSA-ul intermediar, prin alte programe de formare, propriile lecturi, participari la conferinte de specialitate etc.; iar KSA-ul avansat prin experienta in utilizarea instrumentelor dobandite.
Experienta este o alta caracteristica esentiala a unui trainer. Dar nu experienta generala sau la nivelurile de jos, ci cat mai mult pe diagonala. Cu alte cuvinte, daca vrei sa tii un curs de Etica in serviciile publice sau un training pentru consilierii de etica (incorect denumiti „consilieri etici”) nu poti sa ai experienta doar in realizarea codurilor de etica, ci e esential sa stii cum trebuie sa arate un program de training de etica intr-o organizatie, cum se face auditul de etica, ce alte instrumente de etica trebuie sa fie implementate acolo.
De asemenea, un trainer trebuie sa aiba si setul de KSA specific formarii adultilor. Nu te poti numi trainer daca nu stii cum ar trebui sa arate un program de training, daca nu ti-ai insusit sau eventual format pe cont propriu o metoda de training. E ca si cum un contabil, care are experienta „contabiliceasca” si ceva KSA in domeniu, tine un curs de contabilitate avansata; dar el nu are habar cum sa structureze continutul, pe ce si cum sa puna accentul, cum sa comunice eficient cu cursantii, cum sa ceara feedback si cum sa-i implice mai mult, ori cum sa alcatuiasca un test de evaluare finala.
Limba in care se tine trainingul este, la randul ei, o componenta sine-qua-non. Daca avem de-a face cu un limbaj tehnic, atunci lucrurile sunt si mai complicate. Cum ar fi daca un programator Java, care a invatat pe cont propriu cum sa realizeze un portal de plati on-line, sa nu stie ce inseamna „persistenta” in limbajul Java sau sa vorbeasca despre „persistence” fara a-i putea gasi echivalentul in limba romana.
Pe de alta parte, trainerul nu trebuie doar sa stapaneasca limba si limbajul tehnic, ci si sa fie un bun comunicator si o persoana sociabila. Una e sa ai de-a face cu un trainer morocanos, alta sa lucrezi cu un trainer jovial, deschis spre dialog, receptiv la parerile cursantilor.
Dincolo de cele enumerate, exista si caracteristici accidentale, care depind de contextul in care se afla la un moment dat un trainer sau altul. De exemplu, prezenta unui trainer intr-o vasta retea de experti in domeniul de training ii poate asigura acestuia o mai mare baza de teme de reflectie. De asemenea, comunitatea de experti ii poate oferi un sprijin in imbunatatirea unor materiale de training prin dezbateri pe marginea lor.
Un alt exemplu de caracteristica accidentala este accesul la o biblioteca actualizata cit mai des cu informatii, carti, articole etc. In anumite domenii, trainingurile necesita informatii la zi. Cum ar fi ca un training despre Codul Fiscal romanesc sa nu ia in calcul ultimele modificari operate de Ministerul Finantelor?! Dar aceasta presiune nu exista si in cazul unui training de creativitate, unde accentul nu se pune pe informatia up-to-date, ci pe dezvoltarea unor competente specifice.
Poate parea fortata o astfel de imagine, dar, in realitate, acesta este profilul trainerului profesionist. Efortul de a se imbunatati permanent este linia directoare dupa care ar trebui sa se ghideze si comunitatea de traineri de la noi, indiferent cat de mare este cererea. Nu e suficient sa citim literatura soft din domeniul caruia ne dedicam, ci sa patrundem cat mai mult in substanta lucrurilor, sa intelegem mecanismele interne ale problemelor specifice si sa gasim metode cat mai clare de a le explicita.
—
Publicat pe http://www.newschannel.ro/
Data publicarii: 2009/09/07
Multumesc celor care au comentat pana acum pe marginea articolului meu si le multumesc si celor care o vor face de acum inainte. Chiar mi-am dorit sa starnesc o dezbatere pe marginea profilului trainerului profesionist fiindca ma lovesc cel putin o data la doua, trei saptamani de cate un “specimen” de toata jena.
Tin sa fac cateva remarce legat de ce s-a spus in comentarii:
1) Follow-up-ul face parte din tolba de instrumente si metode de training pe care un trainer profesionist trebuie sa le detina. Adica acel KSA specific formarii adultilor. Follow-up-ul nu este exterior training-ului, ci face parte chiar din el.
2) Coaching-ul este tot un instrument (chiar daca se doreste a deveni o noua profesie) de formare (dezvoltare) si interventie. Numai ca tipul de formare este mai complex decat in cazul training-ului, iar in unele situatii cu rezultate mai bune decat cele ale educatiei traditionale. Pentru cei care sustin ca au “inventat” coaching-ul am o sugestie, si anume sa citeasca putina istorie. Barbatii influenti ai Romei antice isi permiteau sa tina pe langa ei unul, doi sau chiar mai multi intelepti care sa-i ajute sa ia deciziile cele mai bune.
3) Carisma nu e masurabila, dar abilitatile de comunicare da. Poate de aceea ma feresc sa vorbesc despre carisma, preferand eticheta “abilitati de comunicare si socializare”. Psihologii au determinat cateva elemente pe care le putem lua in seama pentru a masura capacitatea unui trainer de a relationa si de a transmite mesaje catre alti indivizi.
[Comentariu publicat ca raspuns la comentariile la editorialul de pe http://www.newschannel.ro]